Food photography – 5 lectii invatate

Food photography – 5 lectii invatate

Primul proiect de fotografie cu mancare pentru care am lucrat a fost pentru Metro. Adi Stoicoviciu m-a luat cu el si am zis ca e numai buna oportunitatea de a fura meserie intr-un proiect nou, destul de diferit de ce facusem pana atunci.

Cinci lectii mari imi aduc aminte din shooting-ul ala...

1. Contextul e mai mare decat si-l imagineaza profanii. Cine nu a facut niciodata fotografie cu mancare isi imagineaza ca e usor. Se uita pe Instagram, pe Pinterest sau pe Facebook si zic "aaaa, nu-i mare smecherie, iei o felie d-aia, una d-aia, pui aparatul si gata poza".

:)))) Pentru sedinta foto pentru cataloagele Metro am tiparit fundal special ca sa facem o bucatarie uriasa de aluminiu sa para calda, sa dea senzatia "de casa". Am folosit 5 lumini si o scara. Fotografia de mancare, facuta profi, inseamna acelasi tip de investitie ca la orice alta fotografie de studio si ceva in plus. Adica...

2. Ai nevoie de o echipa care sa se priceapa cu ce se mananca... si la propriu si la figurat. Fotografie cu mancare fara food stylist nu exista. Punct.

Toata lumea care face fotografie stie asta, nu toata lumea care cere fotografie intelege. Treaba e simpla. Mancarea se mananca cu gura, ingredientrele se simt cu gustul. Food stylist-ul e omul ala care te ajuta sa traduci ce simte omul cu gura in ce poate sa manance cu privirea. E omul care iti spune ca in salate nu se pune sos pentru fotografie, e omul care lipeste frunzuliza cu frunzulita, care fixeaza sunculita in pozitia care iti face cea mai mare pofta.

In plus, ca fotograf nu stii cu ce fel de cutit se taie un tip anume de branza, nu stii ca se pune pe un platou de nu stiu care fel. Si cum astea nu sunt de ajuns, orice fel mancare, orice cadru are lumina dedicata, asa ca fara un asistent care sa te ajute cu set-up-ul te apuca noaptea pana iti faci toate plating-urile.

3. Fotografia e in mintea privitorului nu in fata ta. Cu jumatate din treaba asta te ajuta stilistul. Pentru cealalta jumatate faci o chestie neasteptata la prima vedere. Te dai la o parte din spatele aparatului si te gandesti ce vede omul care trebuie sa cumpere. Smecheria e ca el nu vede mancarea asa cum o mananca. Mintea ii photosopeaza detalii care in mod normal nu se vad. Si atunci tu nu faci fotografii cu ce ai in fata ci incerci sa aranjezi mancarea in asa fel incat sa se potriveasca cu imagina din mintea consumatorului... Inception much?!

4. Mancarea nu face ce ii spui. Oricat de stupid ar suna, o bucata de carne e doar o bucata de carne. Nu isi pune in evidenta singura cele mai bune trasaturi, nu isi ascunde defectele, nu iti zambeste, nu se joaca cu tine, nu "face dragoste cu camera" asa cum face un model cu experienta. Unei fete ii spun sa stea intr-un fel sau altul si colaboram ca sa obtinem cadrul. Incearca tu sa spui asta unei felii palide de mozarella, sa vezi daca se intampla ceva...
''E ca si cum ai lucra cu un model care nu vrea sa coopereze cu tine.''

5. Lumina e un pic mai altfel la mancare. Asta e chiar de incepator dar acum cativa ani, cand am facut asta pentru prima oara am cautat intr-o carte sa vad care e filosofia de prelucrare a fotografiilor cu mancare. Sunt niste chestii simple pana la urma... Prelucrare in tonuri calde pentru ca luminile de studio sunt reci si nu stimuleaza apetitul, saturatie mai mare pentru ca mnah, iti vine mai repede sa pui o bucata de carne rosie pe gratar sau sa pui la fiert niste paste mai galbene... ABC de prelucrare, dar trebuie sa stii sa il faci...
Imi place sa fac fotografie cu mancare. E mai provocator decat suna la prima vedere, e mai complex decat pare... Si, ce mama naibii, nu reusesc eu pana la urma sa fac mozzarela aia sa imi zambeasca?

Aflati mai multe despre ce inseamna visual thinking pentru noi şi pe Facebook, LinkedIn şi Instagram.